Am îndrăznit să-ți bat la ușă
să te-ntreb dacă ai păstrat totuși
biletele de teatru
pe care, de dimineață,
mi le-ai rupt în față.

Mă gîndeam că poate
grăbindu-ne puțin,
mai prindem spectacolul,
căci știi, anul trecut de Crăciun,
cînd le-ai mai rupt o dată,
am ajuns totuși la timp.

Ai să-mi spui probabil
că vom pierde iarăși începutul
încercînd s-o convingem
pe doamna pe la intrare
cît de puțin contează
cine și de ce a rupt biletele,
dar mi-aduc aminte
că piesa ne-a plăcut și-așa,
fără început
- trecînd din drama noastră,
în drama altora,
fără nici un fel de pregătire.

Ia caută-te!...
Vezi, le mai ai prin buzunare?