dacă n-ai văzut niciodată
lumina zăpezii revărsată-ntre stânci,
lacrima zorilor căzută peste flori,
sau puterea soarelui pogorât peste lume,

dacă n-ai simțit niciodată
dogoarea nisipului lăsat să-ntâmpine marea,
mângâierea ploii, alunecând peste frunze și ochi,
sau vechiul blestem al iubirii,

dacă n-ai auzit niciodată
tânguirea vântului pierdut între crengi
trilul suav al ciocârliei
sau zbaterea tristă a ierbii,

atunci
și numai atunci,
ai dreptul să nu crezi în Dumnezeu...