Cu ceapa fremătând la o minciună,
De-o amăgire tandră, de un cald,
În iarna grea a înflorit o "rună"
Cu o sclipire vie pe smarald.
Nu a simțit nici crivățul c-adie,
Nu i-a păsat de ger și de zăpezi,
A răsărit, diez în simfonie,
La margine de drum, între livezi.
Pentru o clipă a sfidat natura,
Prin înflorirea pură-n contratimp,
N-a cunoscut lumina nici căldura
Dar... a-nflorit știind că nu e timp.
A FOST o oră numai, singulară,
Corola pură-n lumea fără flori,
Apoi pulsând în verdea jugulară
S-a răstignit pe buze de ninsori.