Școală, școală- fală goală...
Mi-ai luat
cei șapte ani de-acasă,
m-ai legat la ochi,
ca să nu știu,
că mă bagi într-un sicriu,
într-o raclă plină de minciuni,
sigilată cu un roșu purpuriu.

Școală, școală-
pâine-amară,
cu creionul de doi bani,
strâns cu frică și speranță
între buchii și cârlani,
între soarele cel roșu
și tristețea de țăran,
între degete plăpânde
și o minge pe maidan.

Școală, școală- floare rară,
cu bluzița albă-ngurguită
și cu vers stângaci
pe lună plină,
ai promis o viață fericită-
ai mințit frumos
și-ai fost mințită
ca o domnișoară rău plătită.

Școală, școală- traistă goală,
părăsită și mințită,
cu istoria violată și materna spânzurată,
te-au împins la cota cea de jos
ghiftuiții erei neocomuniste.

Școală, școală, vino iară
Ca o pasăre măiastră
Peste trista mea speranță
Și ne-mparte adevăr
Despre Viață, Om și Cer,
Despre floarea cea de măr
Care să se coacă-n fruct
Pentru plaiul meu durut.

sept. 2005- aug. 2007