penelopa, tu mă urăști
pentru că eu stau în tine de la început
ca un făt legat de buric
pentru că nu mă poți tălmăci
și eu mă bucur și râd
te chinui de fiecare dată când piesa e pusă pe rol
știu că visezi să mă pierzi
să asculți alt gen de muzică
să faci dragoste în alt text
iar eu mă rog să ți se oprească respirația
și să fiu unicul tău mijloc de reanimare

penelopa, tu mă urăști
de când am început să fac afaceri cu oxigen
asta până la prima sincopă
în care se va absorbi vocala
dintre cele două consoane banale
mor
și asta nu declanșează decât o tranformare
în linii curbe
în brațe articulare

deja am început să ne căutăm
cu busola
compasul
în punctul nostru interior






(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)