Mi-e dor de tine în fiecare zi
și dorul acesta mă poate băga în mormânt.
Dacă ai simți ce simt eu, ai ști
că poți să-mi prelungești viața doar cu un cuvânt.

Până ieri m-a chinuit tristețea – gardian zelos,
iar tăcerea ta se transformase pentru mine în sac de moară,
însă astăzi sunt din nou liniștit și chiar voios
fiindcă te-am auzit și așteptarea a încetat să mă mai doară.

În suflet mi s-a deschis o altă ușă fermecată.
Dorul meu ce alerga nebun după tine,
ca un cal de curse, dorind să-mi schimbe trista soartă,
te-a ajuns și te-a îndemnat să te gândești la mine.

Da, așteptam cu înfrigurare să dai un semn de viață,
să mă întrebi ori să-mi spui ceva
și visam cu ochii deschiși să înnozi firul de speranță
ce l-ai rupt, fără să-ți dai seama, la plecarea ta.