Când te cuprinde, simți că nu mai ai viață.
Iți acapareaza întregul. Iți anesteziaza gândirea.
Simțurile- înăbușite.
Rămâi o marionetă. O păpușă aflată in mâinile celui mai de temut păpușar.
Sub suveranitatea ei, întregu-ți univers se degradeaza
picătura cu picătura...
fărâmă după fărâmă...
Rămâne umbra cenușie a ceea ce ai fost cândva,
Fiecare lacrima spălându-ți chipul, fiecare suspin
cutremurându-ți corpul...
Te zdruncină; te macină...
Inima, picături mici și dureroase scurgându-se din piept.
Rămâne un gol sinistru.
Îl vei mai fi umplut vreodată?