ÃŽn cimitirul vechi
De molii-nghesuit
Curge prin aer
O miasmă amară,
de greață.


Și miroase a sânge coclit,
Căci hainele s-au umezit,
Pe cavouri ploaia bate tare,
Pană pe pietre,afară …
și se aud,


Picături grele ca de fier
Care mă-ndrumă spre moarte,
Sunt reci și put a sulf
Și se preling pe pielea mult prea moale.
Te doare



Căci ești cadavru precum o catacombă
Părăsit într-o minte nebună
De gânduri de fantome străvezii,
Plimbărețe pe străzile pustii.