agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-06 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian II Cine are Pustia e mort Cine n-o are-i steril Dumnezeule, Dumnezeule de ce părăsit-ai În deșert singurul tău copil. Noaptea se-ntinde grozavă Ea-i singurul izvor cu rădăcina-n Pustiu Pustiu este cerul pustiu și Pământul De demult peste tot e pustiu și târziu. Luminile toate sânt strânse-ntr-o lume Ce-a coborât întruna și-acuma s-a oprit Se micșorează iată curând se mai aude Focul nebun dezlănțuit. Pustia gerul și această noapte Lucrează împreună și cu spor Sfărâmând tot ca să se poată-ntoarce Nestingherit pârâul la izvor. Acolo unde singure se-neacă Răspunsurile toate întrebând De-o inimă mai mare decât timpul Ce-o ține-n brațe Îngerele blând. Un val în jurul lui se bate De-un țărmure zadarnic neînchegat Sânt lucrurile toate o lumină pură Sub geana ochiului înlăcrimat. Departele-n aproape ca vulturul din leu Cearcă să-și smulgă aripa solie Lemnul din foc se retrage pe un mal Sub care crește-ntâia vijelie. Fluturii negri vin dintr-un înalt Boltit deasupra palelor izvoare Și-ngenunchează grei și uriași Pe turnurile-întâielor popoare. Se trage clopotul de început Și se vorbește întâia neștiință Descoperit stă universul orb Întors cu spatele către Ființă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate