...Și strada care doarme liniștită,
Înfășurată-n șalul de zăpadă,
De când începe-ntâiul fulg să cadă,
Ca o bătrână veșnic plictisită,

În anii tineri vrea să se revadă.
Se scutură de somn, și-n flori gătită
Apare, ca-n poveste, o ispită
În fața tuturor ce vor s-o vadă.

Și-și pune toți oleandrii pe trotuare,
Și-orchestrele cu cântece la modă,
Și dansuri noi de trupuri arse-n soare...

Dar pe când teii din a lor pagodă
Îi dau parfum și-o binecuvântează,
Un dric de-a lungul ei înaintează!