Poetul
Printre munții lui ideali
Printre spinii urcușului său îndîrjit
Printre ploi și morminte
Laolaltă cu vocile surde
Cu mîndria de scrum
Din gîtlejul tăcerii
Laolaltă cu multe și mari ciudățenii
Ce par să-l îngroape
Într-un deșert fără margini
Laolaltă cu forțele oarbe
Ce spulberă visele adînci ale ierbii
Poetul
în vâltoarea dorințelor
În vegetația densă a umbrelor
Poetul
Arzînd în flacăra lui solitară
Pentru sacra durere umană
Undeva în ungherul
Ce i-a fost hărăzit
Și unde cu timpul
Vocea lui va fi cît o lume