ce viață ce lume
oamenii nu se orchestrează
nimeni nu ia atitudine de violină toți se tem de contrabas
toată răgușeala e transformată într-un Turn Eiffel
e nevoie de un adevărat jazz în contactele divine
o apropiere modernă de pronosticuri religioase
fără plictiseala posturilor și abstinenței


viteza se pregătește să întâlnească răul
câteva sălcii zăpăcesc malurile
brusc toate intimitățile își varsă conținutul valizelor
ocolind peronul unde mă aștepți cu nerăbdarea domolită de noua tunsoare
la mică distanță