agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-15 | |
dormeai cu gura deschisă ca o fereastră
dimineața cînd aerisești camera ți-am șters saliva din colțul gurii din tine ieșeau fluturi bărbați pocneau toți la prima rază de soare cum aș putea să dispar de pe fața pămîntului cum aș putea să aștept o ploaie care să mă șteargă ca o urmă de praf pe sandale să ne prefacem că nu s-a întîmplat nimic că în toate nopțile astea nu am ejaculat niciodată și sperma nu ți s-a întipărit în piele ca un tatuaj să-ți aducă aminte că pentru o vreme în tine a locuit un bărbat care n-a fost niciodată al lui că întunericul e cel mai bun loc în care se pot întîlni doi oameni care se țin de mînă un timp apoi fiecare pleacă într-o altă direcție fără a ști dacă vreodată se va face ziuă că nu m-ai atins niciodată și eu nu am tremurat ca un castan înflorit la adierea de seară că nu ți-am simțit pielea fierbinte și nu mi-am imaginat că aș putea să-mi fac din ea mocasini care să-mi țină de cald cînd mă voi rupe de țărm și voi pluti în derivă pe o banchiză că nu mi-am plecat capul între coapsele tale și nu te-ai încleștat ca un arcaș saxon care își umple gura cu țărîna regatului pe care îl apără cum aș putea să trăiesc printre oameni să nu mă vadă nimeni cum aș putea să fiu aer și să mă-mpart tuturor pentru că moartea mea ce mai scumpă e să aparțin numai ție să ne prefacem că nu am existat e mai simplu așa nu există plecări amintiri și alegeri că nu mi-ai simțit inima trăgînd după ea inima ta cînd veneai obosită din tundră că nu am inventat lumi pentru tine în care puteai fi orice animal de pradă comandant de armată sau om de afaceri că n-am făcut niciodată dragoste și n-ai adormit la pieptul meu ca huckleberry finn pe o insulă părăsită că nu mi-a amorțit umărul și eu nu te-am trezit de teamă să nu dispari ca o pasăre care ciugulește firmituri pe pervaz apoi zboară cînd te apropii de ea cum aș putea să scap de obsesia mea pentru cuiburi de pinguin cum aș putea ca momentul în care pleci să mă prefacă într-o formă de energie sau într-o cruciuliță norocoasă pe care s-o porți tot timpul cu tine m-am pregătit demult pentru momentul acesta ca un copil care seara se așează în genunchi lîngă pat pentru rugăciunea de seară momentul acesta în care pleci și iei cu tine tot aerul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate