agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1820 .



tu nu ești rama / ești tabloul
poezie [ ]
aurul din amstel

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lentib ]

2009-05-17  |     | 



când fac rondul de noapte îmi place să adulmec orașul
sunt străzi unde felinarele se înroșesc privind geamurile
în colț un tomberon de sticlă plin cu saboți din lemn de cireș
reflectă un bulb de lalea neagră

iarba palmată pândește asfalt și trupuri
crevasele cresc în tăcere
trebuie să mergi pe catalige de saltimbanc
improvizate din brațe ale morilor de vânt

îmi place să mă plimb pe o stradă unde se mai vorbește idiș
mokum mokum se aude încă glasul batrânilor anticari evrei
în port olandezul zburător pleacă spre capul bunei speranțe

ne trezim cu globuri de întuneric în mâini
din piață vine miros de pește
ceasul din turn se prelinge ca un transsexual
nu simt nimic
de fapt mi-e dor de casă într-un fel nud pe care-l pot desluși
când îmi împlânt mâinile barbar în cornul meu cu lămâie
până la răsărit mai este puțin
niciodată nu este timp să te am(sterdam)

plouă impecabil
ploaia are mucoasă de portocală roz
undeva pe stern sunt câteva plăci de țiglă ce licăie

mă convertesc la un metropolitanism oftigar
aș vrea să latre un câine
să aud un claxon de taxi
o muzica vulgară răzbătând dintr-un restaurant retro
aș dori să văd un om clătinându-se pe stradă
să văd umbre lascive pe zid aș vrea

ar mai fi timp să frământăm noaptea ca pe un bulgăre de lut
să încapă în el orașul
noi am rămine cotropiți de lumina nordului

undeva pe coastă printre iahturi gyselde
o corabie cu nibelungi scutură funiile groase ale noptii
din cer coboară alți saboți mătăsoși cu care am putea păși pe apă

peste toate un bătrân în roșu stă cuminte în fața lui rembrandt
pare un personaj din lecția de anatomie
oare bătrânul lui rembrandt
n-o fi fost vreun evreu anticar care i-a dat o carte cadou?
sau poate bunicul lui
bătrânul se odihnește într-un fel familiar
până îl zugrăvește între el și maestru se creează o familiaritate
a picta pe cineva e ca si cum l-ai spovedi de umbră absolvindu-l de păcate
el pleacă din fața ta dar îi rămâne umbra agățată de pânză ca un păianjen
cel mai veridic e omul trecând prin pânză ca printr-o ușă

așa cum este cel care trece noaptea prin cuvântul amsterdam


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!