am luat cuvântul și l-am scrijelit pe partea stângă a cerului
și el s-a numit inimă și a început să bată
la poarta cerului, la poarta sufletului, acolo unde cuvântul s-a pierdut
printre vise.
am luat visele și le-am topit iar aurul lor umplea de șoapte
toate sinapsele și toate linkurile
substanță de contrast dintre a vrea și a fi lumină
iar așteptarea rezultatului desena urme
m-am luat de toate fricile mele agățându-mă-n noapte
tocmai în vârful verbului
desenându-mi palmele în jurul cuvintelor,
iar vocalele picurau,
înroșindu-se de-atâta așteptare
cine spune că primăvara verdele răsare din carnea cuvintelor mutilate
nu și-a luat porția de uitare, albă, albă și aliniată pe oglindă
așteptând inspirația…