vă citesc litera îndoită cu apă
întreită cu lumina ochilor de melc
timpul suspendat în ramurile cuvintelor
îmi face semn: pot să plec!
mulțumesc domnilor
profesori universitari de trakl-meargă-l

examinați-mi dania acestui excrement
a ei ouă î din orice ă sau â
vă pivesc uimit împă(u)narea cu neologisme
parcă ați fi pomi de crăciun
ornamentați cu rufe nespălate

mă lepăd de cuvinte… la ce bun?
la capătul lepădării: alții mereu - mereu voi
îmi țin trupul cumpănit și mă aduc
între limbuții morții
de parcă
ar fi cel mai firesc lucru din lume –
dusul găleții de gunoi

voi curge prin gura sufletelor voastre
și vă voi iubi
și vă voi ierta
ținându-mi dreapta cu stânga pe geam
am să scriu
aceasta-i inima în care s-au împreunat
n ud a