Totu-a-nceput când te-ai născut
ai suferit dar n-ai știut;
s-a întâmplat ca într-un vis
ce-n față calea ți-a deschis.

Mintea s-a luminat ușor
ș-a colindat ca un vapor,
călătorind spre infinit
cu soarele s-a întâlnit.

Dar timpul însă te-a schimbat
de la copil pân' la bărbat
de la micuțe jucării
până la scrisul pe hârtii;

iar inima te-a îndemnat
să fii măreț și cugetat
ca să le vi în ajutor
acelor ce doresc și vor.

Și dacă ai greșit cumva
să nu rămâi mereu așa;
cautăți locul potrivit
ce-l merită un om cinstit.

De vrei să fi om demn și sfânt
să te ridici de la pământ,
modul de viață să ți-l schimbi
și-n lumea-ntreagă să te plimbi.

Să nu uiți, doar, cu tine porți
pe un' te duci a țării porți
iar de te afli prin străini
fi mândru că suntem români.

Ai încercat în fel și chip
dar nu ai realizat nimic?
Ce-ți mai rămâne de făcut,
să te ascunzi în propriul lut?

Această soartă nu-ți permite
să iei decizii negândite
deci trebuie să fii loial
altfel îți poate fi fatal.

Și în prezentul paradis
devii un om tăcut, închis;
îngropi cu tine amintiri
pe care nu poți să le-nșiri.

Totul se spulberă-n eter
de la pământ și pân' la cer
de la prezentul răsculat
la viitor apropiat;

rămâne totuși un trecut
ce poate că va fi văzut,
dar a trecut...dar a trecut...
și poate că a fost de mult.