îmbrătișând îngerii:
"nu pune degetul în gură!"
coiful, pe-o ureche pare o clepsidră.
clipe fericite
risipite-n
palma mamei.
Câtă bucurie în ochi!


** ban de argint, ***
stele-n cana cu vin-
farmec cu pelin.
arginții iubirii spiritualizează materia;
curcubeul aleargă după ploaie.


ultimile agrafe în cocul miresei...
priviri îndreptate spre al soarelui răsărit
nașa-
zbenguiala unui gând din grădina cu flori,
acopera cu un voal.
prin vitralii luna cântă:
"Ia-ți mireasă ziua bună!"




*** poartă deschisă- ***
în salcâmul înflorit
cucul vestește...
liniști în memoria frunzelor;
revărsare de har.


bucuria din adâncul inimii țâșnește...
nimic mai plăcut decât să simți pe umărul tău sufletul celuilalt...
clipe de răgaz; nu mai alergăm în umbră celuilalt:
ne-am regăsit,
întregiți
într-un zâmbet.



*** sâmburi pe nisip- ***
felinar din pepene
aprins printre nori.
licăririle stelelor rătăcesc în adâncuri de ape;
nehotărâri, dorul și-l plimbă prin vise.


curea atârnată de grindă-"something old",
în cui
pune neliniștile-
a-nflorit arborele.

lama briciului împrumută din scânteierea soarelui darul de a combina "something old" cu "something new"-
verdele a năpădit firea.

ultimul fir de flăcău, va însoți, ca un talisman în drumul lung al celor doi:ei nu văd frumusețea de suprafață,
numai
strălucirea lăuntrică îi interesează.

nașul șterge norii de pe fața finului -
bucuria albastră, senină a cerului
se revarsă în cameră.

soacră mică, adu scaunul mai aproape!


*** privire scăldată în rapiță, ***
galbenul se prelinge pe gene-
în depărtare:
pete roșii-
goblen cu maci


zâmbetul pierde conturul...
fiind invadat de evenimente, amintiri, tresăriri.

voalul cade.

ieșind dintr-un labirint și intrând în altul,
mirele
îmbrățișează mireasa,
ștergându-i-în acordurile valsului,
lacrima-singura certitudine.



*** noapte de mai- ***
petunii curgătoare atârnate de stele
cern fluturi.
printre nori: un ochi care plânge.

mângâieri galbene-
ferestre deschise spre fulgerări de rapiță;
un singur dor în liliacul alb.


adieri-
copacii risipesc trecătoare frumuseți;
când departe,
când aproape
părelnice alinări ale florilor.
RYOKAN a dăruit veșniciei un haiku.


fotografia aceasta mă întristează...
primăvara e claustrată într-un grăunte de memorie;
prea multe cărți cuprind în pagini iubiri neîmpărtășite;
prea multe sentimente reprimate.
doamnă, au înflorit lalelele...
vă spune ceva?



*** lanternă aprinsă: ***
jocuri de lumini pe cărări sfârtecate de zboruri.
călătorul-printre tăceri,
aprinde țigara;în urmă lui: tusea nopții