păsării îi bate inima
într-o sticlă de plastic

soarele răsare la 6:32 și
nu se reflectă
în ea

sticla se balansează ușor
în stomacul păsării
se deslușesc semințe

sticla
își fâlfâie eticheta
prin văzduh plonjează
îmbătată
de aerul munților
își face cuib
undeva într-o ladă și
așteaptă

să iasă pasărea
curată
cu ochii verzi
cu pene lungi
galbene
acoperind orașul


sufletul păsării
și-a înfipt ghearele
în peretele sticlei și
stă cu capul în jos

pe pieptul umflat
îi înflorește un lan
de floarea- soarelui