Ce loc pitoresc...
Cata padure neatinsa...
Si un hidroplan pe oglinda lacului
Ca un tintar
Aterizeaza...
Prin zarea asta aprinsa...
De amurgul saltaret...
Si casa de odihna cu veranda in apa
ma ademeneste cu livada ei
lasata in voia soartei...
Gradina unde am jucat hochei
cu tine scumpa mea nepotica...
Acum posibil e vara
Si pe la voi...
Si a inflorit
Iar brazii cei inalti se reflecta-napa...
Si hidroplanul
ca tintarul
Tot decoleaza si aterizeaza-n valuri...
Aducandu-ti ravasul
scris de mine
Si-aceasta
nostalgie...
Tii minte tu castelul si
sculptorul
ce-avea musteata-n gheata???
Si pescaruaul
ce se juca cu-o
rata...
Tii minte draga nepotica...