agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-02 | |
Am ajuns mânat de vreme
Prin pădurea de argint Și-am găsit doar teoreme Despre-al lumilor sfârsit Pe-o potecă-ntortochetă Am pășit cu-nfrigurare Și-am ajuns în vis deodată În copilăria-n care Mă plimbam în fericire Prin poienele cu fragi Și credeam în nemurire Pentru cei ce mi-au fost dragi Am trecut peste coline Învechite-n amintire Erodate de destine Împietrite de uimire Căutam un mal de apă Cristalină și curată Unde am lăsat o fată Ce-mi spunea cuvinte-n șoaptă De iubire-nflăcărată Și de-o tragică simțire O poveste-adevărată Ce ducea în nemurire Sub o salcie pletoasă Ca și părul mândrei mele Sta o zână maiestoasă Într-o raclă de nuiele C-o privire sfidătoare Mă-ntreba cu glas fierbinte - Dar ce vânt te-aduce oare Pe cărări nesăbuite? - Am lasat aici odată La un drum pierdut în seară Un chip sfânt o dulce fată Ca un colț de primăvară Am plecat dupa himere După stele trecătoare Și-am rămas fără repere Pe a timpului cărare Am venit să-mi cer iertare De la fata din poveste Dar nu știu pe ce cărare S-o găsesc așa cum este - Tu ce cauți pe domnița Ce-ai iubito-n disperare E transpusă-n lamâița Ce-ai văzut-o pe cărăre Iar din ochii mândrei tale Plânși de marea ei durere Curge un izvor prin vale Susurând a mângâiere Vezi pe-aceste vechi coclauri Au pierit toti pământenii Au fost duși de negre valuri Amăgiți de mirodenii Tu probabil vii prin vreme Dintr-un loc fără de clipe Printr-o gaură de vierme Pe-ale dorului aripe Tu nu ești decât un dor Rătăcit pe-a lumii scară Prefăcut în zburător Hoinărind din seară-n seară Tu ce cauți nu mai este Că așa e scris în stele Totul e acum poveste Iar tu ești numai părere Tu nu ești decât un clocot Care-ți cauti alinarea Sub al lumii mare clopot Te confunzi cu disperarea Ca să scapi de suferință Te coboară din visare Treci apoi prin pocăință În imensa resemnare Nici n-a terminat de spus Zâna ultimul cuvânt C-am ajuns fără răspuns În pădurea de argint Așteptând plecarea-n astre Pe a cerului curbură Prin luminile albastre Integrarea în natură Mihail Buricea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate