tăcerea ne îmbăta ca o esență de ceai
în verde semnîndu-și parfum
în podeaua de scînduri
tu cotrobăiai
prin mine ca-ntr-un scrin
din esențe de prun

eu îți citeam în palmă
căutîndu-mă-n taină pe mine
fredonai încet legenda amurgului
în linia nopții feline
dormeau stihiile vremii
îmblînzite-n negînduri