O pânză deasă, fină și solidă
se-ntinde între somn și acțiune.
Păianjenul gândirii o parcurge,
realizând suprema joncțiune.

Și drumul de la punct către o sferă,
și spațiul vid din unu către doi
păianjenul gândirii le străbate,-
ndreptându-se spre-al visului convoi.

O geană albă-a nopții boreale
clipește-n ochiul rațiunii pale.
Se-mbină albi nuclei de timp
în straturi ce dau lâncede semnale.

De-aici o să pornească o rază de-ntuneric
spre emisfera-nchisă-a acțiunii,
o ușă tainică se va deschide,
iar raza va pătrunde în imperiul furtunii.

Și fulgere puternice atunci s-or declanșa,
și ploi lecuitoare spre gând or să se-abată,
iar pânza deasă, fină în ea o să cuprindă
mantaua emisferei cu poalele strâmtate.
Prin îmbinări de cugetări în noapte,
suprema joncțiune va izbândi în toate.