Tentaculele morții mă cuprind ușor
Căci vor să sufoce al meu trist amor.
Cu gheare de tablă inima îmi sfâșie
Și-i arunca leșul intr-o mare roșie.

Pielea mea îi simte corpul livid
Și cu ochi de smoală mă privește avid;
Mi-a făcut mormânt undeva adânc
Ca voi, muritori, să n-auziți cum plâng...

O mlaștină uriașă lumea azi imi pare
Și corpul, și sufletul, și mintea-n mine moare,
Simt ura și durerea ca niște lipitori
Ce îmi șoptesc intr-una: "mori, mori, mori..."

Rugina sufletu-mi doboară
Și-mi putrezește trupul în afară,
Dar uite că-n sfarșit...am murit...
Durerea pentru totdeauna a contenit...