Stăteam sub cerul noptii, doar luna m-alina
Plangeam prea cruda-mi soarta ce-n fata se-arata
Cu ochii plini de lacrimi...c-o ruga slaba-n glas
Imi blestemam destinul si viata ce-a ramas

Doar luna langă mine durerea mi-o stia
Ii multumeam din suflet ca ma intelegea
Dar rana mea din suflet nu se va vindeca
Asa credeam atunci...dar tot se va schimba

Ai aparut pur inger din cer senin de noapte
Te-ai asezat cu mine m-ai coplesit cu soapte
M-ai alinat din vorbe din fapte si sarut
Atuncea pentru mine tu tot ai fi facut

Tu oare esti un inger ce-a fost trimis de sus?
Cand lumea se sfarsise si glasul mi-a apus
Cand lacrima ce lasa, in urma ei durere,
Se varsa peste pieptul tânjind de mangaiere

Iar ochii tai ce-n noapte m-alină cu blandete
Prin lungi priviri iubirea incep sa ma invete
Si-ncet incet tristetea devine fericire
Nu mai credeam ca-n lume o sa gasesc iubire

Ii multumesc din suflet si daca voi putea
Orice pe lumea asta voi face pentru ea
Ii voi aduce luna si stele sclipitoare
Ii voi aduce marea si caldurosul soare

Inchei acum poemul si sper c-ai inteles
Ce-nsemni tu pentru mine... de ce eu te-am ales
Si nu mai fi prea trista, eu astazi am uitat
De fata care-odata m-a iubit si m-a lasat