a trecut timpul, au trecut turmele,
ca un vînător de recompense vîntul
le-a adus înapoi urmele. sînt peste tot
pe unde nu te aștepți. ai auzit, moartea-i un joc
pentru cei înțelepți? cum să te-ascunzi,
cum să nu-ți pese
cînd toate cele vii
sunt de cele moarte alese? și trimise aici
să sporească misterul. ți-e teamă
că prea tîrziu pămîntul de sub picioarele tale
va întîlni cerul. s-or recunoaște oare
vor fi ca la-nceput, cînd din același
semn s-au desfăcut? și au pornit să își caute
fiecare un rost
cele ce sunt pe urma
celor ce-au fost… ca două animale
hrănite de același stăpîn,
viața și moartea
împreună rămîn. chiar dacă timpul
simte o plăcere ciudată de-a nu mai fi
- un an ce are doar
o singură zi. și aceea prea scurtă
pentru cîte sunt de trăit.
tu ești orbul ce nimerește în mare
și dintr-odată e fericit