în urma pianistului
în care-și băgase ca-ntr-un tonomat
talantul,
pâinea câștigată creștea mereu
căci degetele pe clape frământau chopin aluatul.

...ritmul afuma tăcerea
și tapetul din timpane...
Tăcerea întremată de-acel cântec
își rupse inelul de logodnă.


urează-mi ceva să simt că nu pierd timpul...
Hai, frământă chopin aluatul de pe clape
și mai dă-mi și mie o bucată de pâine și de cântec!