La malul mării mă întind
Mă întind pe vise
Mă învelesc cu amintiri
Și cuprind cu brațele valurile
Iar ele iși fac cuib în jurul meu

Simt că sunt un sclav al mării
Un sclav tăcut cu ochii albaștrii
Nisipul cald îmi șoptește
El e martor, al eternității mării
Aș putea să zbor cu aripi de apă
Aș putea cuprinde infinitul

Aud un murmur, o vibrație
Sunt scoicile care dorm
Iar marea este cerul lor
Încep să uit de amintiri
Marea rece îmi stinge focul din interior
Valurile mă cuprind ca niște aripi
Aripi de ceară