Si eu care credeam ca fericirea e un ou.
Dar vinul se bea(neaparat fara apa minerala).
Lenutzoooo, in noaptea asta te duc la pod!
Se aud acordeoane, multe.
O fanfara de acordeoane(si trompete).
Pe strada ard candele, asfaltul e topit si oamenii s
e scufunda centimetru cu centimetru. In el.
Cuvintele taie curcubee in doua si caciula nu-mi poate acoperii ambele urechi.
Blochez orice intrare in atmosfera cu un singur gand
cand voi smulge din furci halcile de carne
un stol de pasari se-nfige "rosu vertical" in cer
(s-or fi lovit de gandul meu?)
Oamenii topiti isi dezlipesc ideea si o arunca dupa furnici (ele nu se topesc. Goangele nu se topesc niciodata. Ele nu au sange si nu se topes. Ele sunt cele care traiesc atunci cand noi murim. Si ele mor; dar in alta zi. Cand poezia isi ia o pauza de reinventare.)
Unde o fii Lenutza aia?