Să scriem, deci, cucoană, să scriem poezie...
Da, fă! N-auzi? Rămas-ai cu ochii la fasole?
S-a ieftinit, mămucă, și-ai dat în amnezie?
Da măcar două versuri futuriste, frivole...

Ce zici, vrei inspirație? Inspiră, maică,-n piață,
Inspiră-n buda veche și-ai să visezi canale
Cu gondole și larve de prin salata creață
Că poate-ți vine-ideea aceea-arhetipală!

Ah vai dar iar ai luat-o pe versuri și pe rime!
Ai grij că moderniștii ți-or da cu ...bâta-n ele!
Oricum, ei știu mai bine să scrie stând pe vine,
De sub fotele tale vor lua idei...rebele.

Þi-or pune hyper...titlu și-or merge la cenacluri
Cu vorbele matale, realistice și slute
Și le-or lega cu mucii, le-or netezi cu șpacluri
Zidind un edificiu de versuri neîntrecute!

Și premii-or lua cu ele, ți-or da cu tifla-apoi
s-or peria, poieții, chiar și-n Academie
scremându-se să spună injurii mai de soi;
să fac-o glumă proastă, să nu dea-n anemie!

Dar lasă-i, soră-n pace! C-atâta au pe lume!
Atâta bucurie, să tot strângă din buci,
Să dea aere multe, fracturiste-n volume
Șocând taman tribuna de maneliști năuci!