Ce râuri nu ți-au dat lucind sărutul,
Desferecând izvoarele din mină ?
Ce duh viclean nu a râvnit să vină
În umbra ta, ursindu-ți începutul ?

Care aripă zveltă de albină
Nu și-a zvârlit în necuprins avutul,
Ca să frământe-n pătimire lutul
Ce te-a-nălțat pe tine drept regină ?

Ce răzvrătiri de vânt se scurg în floare
Sporind luminii magicu-i contur ?
Când ți-am atins a buzelor răcoare

S-au năruit palatele-mprejur
Și-o lacrimă prelinsă la picioare
A prefăcut nisipu-n aur pur.


21 martie 2005