Te știu avarul trâmbițându-și mila
Ce-a adunat, în pragul despărțirii,
Urmași cerșind o umbră a iubirii,
Ca să le-mpartă totul cu de-a sila.

Ai fost rănitul nesupus lovirii
Ce-a refuzat licoarea sau pastila,
Îndepărtându-și aprig camarila,
Ca să-și așeze-n trupul flasc zefirii.

Întinzi o mână, să-ți vedem putința,
Cedând un nimb, blândeții dând ocol
Și-nconjurând cu alintări dorința

Dar nu plătești credințelor obol.
Disprețuind întregul și ființa,
Arunci un ban și lași în juru-ți gol.


9 ianuarie 2005