A fost un timp
Când ne jucam pe malul mării
Nebuni copii-n palate de nisip
Ocrotiți de soare și de lună,
Nevinovați zâmbind
Valului ce-ncerca să ne ajungă.

A fost un timp
Când nu știam uitarea
Nebănuind că-n noi, aevea, exista,
Când foșnetul sărat al mării
Pe chipul nostru surâdea.

Și a mai fost un timp
Când reveniți aici
N-am regăsit palatele copilăriei
Ci doar în vreme pașii mici
Ce căutau idealul veșniciei.

Și e un timp
De când întreb
Ca-n vechile legende marea:
De ce tu, ce ai puterea
De-a răscoli trecutul,
N-ai preschimbat nisipul
Castelelor
Cu lutul?