de mult nu dorm
înmuguresc
vers nou
din energii încă nedezlegate
și îl hrănesc
și mă hrănesc
de parcă mi-au crescut
întins
lungi rădăcini
din carnea de pe spate

străbat pereții foșnitor
de var par o stafie
ce se dezgroapă dintre morți
și viitoru-și scrie
iar la tavan răsfrâng un colț
aducere aminte
că unde unghiul mi s-a frânt
n-am mai avut cuvinte

apoi mă sperii
a văz-duh
îmi cade rodu-n poală
și ca un ceas deșteptător
mă strigă moartea:
scoală!