**varianta 16**


luna și-a priponit calul la poartă.
in hamac, păsări imense zborul și-l leagănă,
flacăra,
sub copacii cu pene
bea lacomă
uleiul din candelă.
aprinse de febră,
zdrențe de flăcări,
când roșii,
când galbene
cad uleioase pe pete de ape.
sub frunze ridate,
broaște albastre
străpung visul cu ace de gheață.

din a cerului tâmplă
coboară pe funii de inocente dorințe
suspine de clopote.
și-n miezul amar al tăcerii
leagă
plângând țărmurile.