agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-08 | |
Ce simplu mi-ai fi, daca nu te-as iubi
Altceva nu-i nimic Si mereu ma complic Si ce simplu mi-ar fi, Daca nu te-as iubi. Daca m-as lua dupa pretexte, daca-as trage unde e usor, nici nu trebuia s-aud de tine si-mi era mai de folos sa mor. M-am bagat de buna voie sluga, dragostei morale ce ti-o port, dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil sa privesc destinul ca pe-un sport. Nu-i o simpla incapatanare, pentru un ambitios pariu, dar aleg o cale complicata, tocmai din motivul ca sunt viu. Eu detest relatia burgheza, decorata circumstantial, ma inchin la legile naturii si salut iubirea, ca scandal. Mama ei de viata prefacuta, tatal ei de soarta la mezat, te iubesc in felul unui traznet, te prefer asa cum s-a-ntamplat. Greu imi e si greu iti e si tie cu acest fel de a trai al meu, totusi, vreau sa stii ca, din pacate, dragostea e o dificultate, fara care-ar fi cu mult mai greu. Cad grabite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre. Prin lumina estompata De matasa unui nor, Visatoare trece-o fata C-un plutonier-major. Rumen de timiditate El se uita-n jos posac. Ea striveste foi uscate Sub pantofii mici de lac. Si-ntr-o fina descordanta Cu privelistea sonora, Merg asa, cam la distanta, El major si ea minora... Atat de frageda, te-asemeni Cu floarea alba de cires, Si ca un inger dintre oameni In calea vietii mele esti. Abia atingi covorul moale, Matasa suna sub picior, Si de la crestet pana-n poale Plutesti ca visul de usor. Din incretirea lungii rochii Rasari ca marmura in loc ... Si-atarna sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi si noroc. O vis ferice de iubire, Mireasa blanda din povesti, Nu mai zambi! A ta zambire Mi-arata cat de dulce esti. Cat poti cu-a farmecului noapte Sa-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde soapte, Cu imbratisari de brate reci. De-odata trece-o cugetare, Un val pe ochii tei fierbinti: E-ntunecoasa renuntare, E umbra dulcilor dorinti. Te duci; si-am inteles prea bine, Sa nu ma tin de pasul tau, Pierduta vesnic pentru mine, Mireasa sufletului meu! Ca te-am zarit e a mea vina, Si vesinic n-o sa mi-o mai iert, Spasi-voi visul de lumina Tinzandu-mi dreapta in desert.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate