Scrie-mi acum!
E urgent.
Pune scrisoarea
La poșta zburătoarelor albe
Să-mi ajungă la noapte.
Nu mă pot mulțumi
Doar cu un mesaj pe internet
Indescifrabil ca o șoaptă;
Chiar dacă-l însoțești de chipul tău
Zâmbitor ca al unei stewardese
De pe coperta unei reviste fără antet.
Vreau să văd slovele scrise de mâna ta;
Să le miros parfumul inconfundabil
De pâine prea coaptă;
Să văd cerneala scursă pe file,
Să descifrez amprentele degetelor tale subțiri,
Ca într-un joc arbitrat de soartă.
Nu-mi știi adresa?
Cu-atât mai bine!
Zburătorul alb mă va găsi
Chiar dacă mă voi fi ascuns
După norii învârtindu-se ca un ciclon
În jurul frunții mele.
Mă va recunoaște
După brazdele lăsate de schijele vremii
Pe obrazul răvășit,
Ca într-un parapet de carton.
Acolo el va coborî la apus
Ca o parașută îndelung așteptată.
Nu îți garantez un răspuns!

Dan David, Los Angeles, 09-25-2005.