ce sentiment obscur se-ascunde

printre secundele crucificate-n vid

fiecare deschidere de pleoape

este un sacrilegiu adus luminii

urletul evadează

din ghearele durerii surde

ecoul se zbate captiv

într-o înlănţuire de şoapte

şi umbre

păsări nocturne

sfâşiind miezul zilei

unde eşti?

calc apăsat

urme ştirbind gura pământului

lipitoare ce mă suge de sânge

fiecare pas zideşte

o lespede

sub care zac nefecunde

speranţe

cerul poleit

prometeice gânduri