Sfâtul Pahomie cu fața lungă și chel
Mă privea de pe murul cu ferecături argintate
Drapat în broderii bizantine, cu un arhanghel
Ghicindu-se cu halebarda-i în spate

Mă privea cu ochiul străin, cețoșat
Fresca toată se făcuse din hidrargir
Și ncepuse să miroasă a smirnă și mir
În pronaosul boltit și-ntunecat

N-am cârtit, am fugit în clopotniță
Strâns din spate de mare urgie
Să fi fost, sau mi se părea mie?
Cât urcam, cât cădeam într-o gropniță

Sfântul Pahomie, cu anteriul în clocot
Și pergamentele în mâni răsfirate
Se iți dintr-o dată de sub clopot;
Și arhanghelul cu aripe zvântate.

Și-ntr-un fluviu de oloi și metal
Izbiră în clopot și săriră în părete
Ceasul vecerniei se stârni boreal
Surprinzând obscure, mov, siluete