agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-25 | | Înscris în bibliotecă de Magdalena Dale
Introducere
...Poetul Ștefan Gh. Theodoru vine cu un haiku ce denotă o mai bună stăpânire a regulilor sale, subiectele sale fiind tot mai legate de o realitate căreia poetul știe să-i surprindă fețele cu un ochi educat la școala cea bună a haiku-ului, apropiindu-se mai vădit de lecția dascălului său mărturisit, marele poet japonez Matsuo Basho (1644-1694) și de modelele reușite din haiku-ul românesc și de aiurea. După o primă lectură, cititorul atras de micropoem trebuie să reia lectura haiku-urilor – și aceasta este necesar în toate cazurile poeților de haiku, am în vedere în special pe cititorii tineri, care au o lectură de poezie încă insuficientă, - pentru a-și oferi șansa de a descoperi în aceste micropoeme, dincolo de expresia poetică, ecoul propriu de gânduri, idei, sentimente, emoții, sugestii pe care le-a produs în mintea și inima lui. Cititorul va descoperi astfel în această „traistă’’ numeroase steluțe care îi vor lumina propriul eu interior, și poate îl vor marca, îndrăgind o poezie – mici „bijuterii lirice”, cum le-a numit niponologul Ioan Timuș- care se află încă la început în spațiul nostru cultural. Florin VASILIU Primăvara Iarnă fără fulgi... Primăvară fără flori... Singurătate Timid, o broască încearcă primăvara cu-n orăcăit În zori florile cu roua în potire. Mii de-adăpători Ninsoare roză stârnită de adieri seara-n livadă Copilul uimit, piersicul s-a îmbrăcat în rochie roz Nori albi, luminoși. În jurul piscurilor, Încoronare Tei, deal, Bădila, vă plimb mereu cu mine în parc la New York Soarele-n apus cu luna la răsărit își dau binețe Vârful de munte își scoate cușma albă. Salut soarelui Din clopotniță, cu primele dangăte stol de porumbei Lacrimi pe gene, stropii de rouă pe flori în zorii zilei Vrabia în zbor cu alt pai din pieptarul sperietoarei Vara La vecernie sfinții înnegriți de fum, umbre pe pereți Tufă pitică. Crengile ridicate în rugăciune Sfârșit de ploaie. Bărcuța de hârtie și un câine ud M-a trezit din somn bâzâitul muștelor. A venit vara Drumul în noapte în toată lungimea lui, numai cu mine Greierii cântă fiecare celuilalt. Cu toții, mie Întâlnire către prânz la fereastră, cu o vrabie Parfum călător prin cumpenele serii. Regina nopții Doarme Dunărea. Un Univers tulbure cu capul pe mal Întins de miriști. Un singur spic de strajă și-un mac ofilit Din covorul verde rochița rândunicii îmi sare în drum În vântul din zori, o păstaie uscată sună trezirea Grădina doarme în cântecul de leagăn al greierilor Pace-n poiană. Grijile ei în paza licuricilor Cerul a deschis după o zi de ploaie, un ochi albastru Doi ciorapi în dungi, se usucă-mbrățișați în clarul lunii Pârâu-i secat. Copilul plimbă pe cap barca de carton Negru pe-albastru, desen suprarealist, rândunelele Grădini de țară. Risipe portocalii, crâșmărițele În roșu apus, sânzâienele galbene și flori albastre Pe umeri de deal vântul îngenunchează nori învolburați Mormântul mamei. Un trandafir în floare la umbra crucii Raze de soare printr-o spărtură a norilor. O scară la cer Toamna Plouă și plouă. Clătesc pingele rupte pe stradă-n noroi E același strop, în ploile de toamnă, ce-l aud mereu? În lan de porumb doar o sperietoare. Zeci, în drumul meu Cu chiot vesel toamna coboară din vii, la umbra cramei Gâștele prin nori gâgâie un bun rămas. Îmi închei haina Stolurile-n zbor duc cu ele, pe aripi, zilele calde Sfârșit de toamnă. Ciorchinii puzderie. Mierle la ospăț Turturea la geam. Privirea ei, adâncul singurătății În vârf de gutui, printre roade aurii zâmbetul lunii Floarea soarelui ciuruită de păsări și-a plecat capul Mânat de Gemeni Carul Mare se-ndreaptă către Capricorn Sub piscuri cu nori văile cu oile în drum spre iernat Iarna Dâmb de zăpadă. Un copil cu ochii triști fără sanie Iarna pe stradă. Nimenea nu mă vede. Mă dau pe ghețuș Cântecul iernii, de-a lungul nopților lungi, pe ton de Crivăț Spre cer albastru, peste câmpul de zăpezi, aripi negre-n zbor Ii de borangic, marame și ștergare. Zestrea bunicii Apus de soare. Fața lui înghețată Pe zăpadă roz De sub zăpadă, într-un parc, câteva bănci își dau părerea Sub căciuli albe crucile din cimitir așteaptă vara Batistă albă umezită de lacrimi la o ferestră |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate