scriu

în fiecare zi parcă în mine cuvintele ar căuta un alt trup
salcâmilor
teilor muriți în prisacă
scriu și grădina pieptului înrourează ca o fetiță săracă
netezindu-și rochița ponosită cu palma

nu am învârtit nimănui roțile bicicletei nici cercurile
am băut de mic
maimuțărind literatura rusă
întâlnirile mele au fost întotdeauna declarații
cu dragostea spusă
ca o tablă a înmulțirii cu celălalt

nu mi-am lăsat niciodată sentimentele să se joace afară
toată ziua imaginam păsări de hârtie
pe aripile cărora gândul Primului Ou
scria
AcestA EștI Tu
și esența ta născută din rădăcinile
mâhnite ale lemnului de aer
în care s-au tăiat unghiurile simplei tale mansarde
sub care arborii își termină vârfurile
ca într-un giratoriu al ochiului

Einai! îL strig – Einai! dar Tu de ce nu iubești
negustoresele
croitoresele
spălătoresele
bucătăresele
lăptăresele
copiii lor de ce sparg toată viața smoală cu fruntea
din care țâșnește în final un izvor de alcool
care nu satură pe nimeni

de ce te-ai deghizat în tronul gol
căruia
ne închinăm
ca niște
cerșetori de hârtie