Apar și ei cîteodată cu semne schimbate
uitate în umbre de litere schiopătînd a cioburi,
a frînturi de retină,
modești și șterși ca niște mucenici de ceară
ce se tac printre rînduri
într-un ceaslov uitat,
liniștiți și moi ca niște cîmpuri
uitate-n secerile grăbite
ruginind anotimpuri
din miezul secundelor numărate dezordonat
și invers, din prezent spre trecut,
timpul lor nu are identitate
pentru că ei nu au învățat să-l identifice
nici pentru ei înșiși, nici pentru cei
de de-asupra lor
nici pentru cei de de-aspura de-asuprei lor,
se trec lent, fără zgomot prin noi
și se depun în oasele noastre
ca niște mituri ale zăpezii
transfomate în sare
care cîndva putea să șoptească
povești la gura sobei,
se uită des de ei înșiși,
ne uită și pe noi și pe cei care
vin călare pe timp
și ne duc cu ei numai legendă
ca și cum noi n-am fi fost decît
semnul scrijelat pe gresii de cruci de morminte
sau strabuni care s-au luptat cu balauri,
noi fiind doar niște pașnici ascendenți
ai sîngelui comun
moștenit de la un deceniu la altul mereu,
tot mereu îndoit de ploi de lacrimi,
de neputință, de frica de moarte,
noi nu ne identificăm
decît printr-o jertfă anonimă
care ne șterge numele de pe cărți
și de pe tăblițele de orientare
spre noi înșine,
lasă loc mereu altora care ne vorbesc,
care povestesc despre noi, ca și cum ar fi ei,
ca și cum le-am dărui benevol
propria piele, proprii ochi,
propriile răni,
noi, cei ce-am auzit despre suferință
și care ne ducem la gîde
cu capul pe tipsie,
cu cuiele scoase din oase pe tavă
la ei, vorbitorii de mîine,
fabricanții de povești frumoase,
care ne joacă atît de frumos în rolurile lor
că ne răsucim de plăcere sub pietre
și-i ascultăm cu sufletul la gură,
întors la noi printre ierburi,
și-i ascultăm umil și neputincios
pe ei, purtătorii de cuvînt
ai colegiului dizidenților de aur
pe actorii aceștia-i ascultăm
și ne identificăm atît de mult
de parcă și ei cred cu adevărat
că sînt mult mai eroi decît noi
adevărații dizidenți
ce ne dormim un somn izolat
sub albăstrimea cerului, sub verdele cîmpului,
sub gresia timpului
sub noi spre renoi...