viața mea nu este o ecuație matematică în care tu îmi înmulțești nefericirile. nu mă poți extrage ca pe un stomac în care colcăi. sunt un puroi. vindec, dar am gust înecăcios.tot ce atinge palmea mea sângerează. nimic din coaja ei nu îmbracă pământul. tremură. îi rod unghiile. mă plimb aiurită prin mine și nu îmi găsesc ieșirea. mă înghesuie morțile. de la o vreme îmi dau târcoale. mă înghit. mă înec în burta lor. palma mea o rană. nu mai știe nimic din ceea ce știa.m-am născut însemnată ca o vită. îmi port lumea pe coapsa dreaptă și mi-o ascund sub fuste. nu îmi mai e teamă. nu mă pot rătăci. nu îmi pasă care e sensul. străină de mine privesc de peste semn. o altă cicatrice stă de veghe. moartea le naște pe toate. timpul meu sapă. îi îndes în gură noroi. râde. vin viermii.merg întotdeauna desculță. pe caldarâmul meu viețile se opresc la ușă. sunt un stârv bogat. mi se deschid porțile suferinței. în loc de număr port piciorul altor oameni. talpa mea e camera de gardă. toate trec prin mine. își lasă aici așteptările.sub ochiul meu închis se amestecă lumina. eu nu pot trăi cu ea. m-a uitat. mi-a desfăcut pielea în straturi și le-a dat la o parte. căpruiul e doar irisul durerii chircite. urlu. tu nu auzi. coloana vertebrală ți-a spintecat noada și a rămas în urmă. oasele tale mici îmi fac crucea. eu mă întind. și tac. timpul meu.