Iubita mea, cadavrul meu senzual,
Ce-aș vrea să fiu un vierme
Care să te roadă,
Să stau și eu la tine ca și
Alți viermi la coadă,
Cum pe vremuri la coadă
La carne stăteau,
Dar miros de hoit ca tine,
Femeile toate la un loc nu au.

Mirosul tău de putrefacții pure,
Și degetele tale, cuie de cosciug,
Din sânii tăi ce viermii îi mănâncă
Lichid de-mbălsămare-aș vrea să sug.

Miroși atât de tare a cadavru
Că jerbelor le cad acele de brad
Și în cosciugul tău, cu trupul
Ca-n vise în hamac aș vrea să cad,

Dar tot parfumul tău de putrefacții
Când inhalez cum tu te descompui,
L-or vinde-n sticle mari parfumerii
Ca pe-un Chanell cum numai unul îi.

Vor trece viermi băloși ca melcii,
Voi asculta cum ei te rod placid, în gând
Iar peste sânu-ți, altădată moale
Lopețile vor pune sutiene de pământ.

Îmbobocești firească precum râia
Pe corpul nespălat de cerșetor
Și-acolo jos își mută cerul nara
Să-ți inhaleze putrejunea ta de muritor,

Cadavra mea ca hoitul cel uitat
În august în amiază să se-mpută,
Își fac nevoile cârtițele în ochii tăi de plită,
Mirosul tău mă-mpinge afară din ursită...

Și când te-or dezgropa și alții sa te-atingă
Cu tandrețuri trup la trup, voi ști
Că-n loc de sânge-n vene ție ți-a curs colivă,
Puțin din grâul ei în lanuri voi găsi.

Dar cum să uit vreodată cum puneai rimel
Pe genele făcute din piroane scoase
Din grinzile dărâmatelor case
De pe urma mirosului tău...

Coasta pe care cândva ți-am dat-o
Ac de cravată o s-o port,
Iar când voi merge la-ntâlniri selecte
Da-mă-voi doar cu parfumul tău de mort.

Dar iată, îți rod viermii șoldul alb pe care
Eu altădată schiam sub cearșaf,
Vreau să fiu și eu un vierme ce te roade
Până când gura mi s-o umple de praf
Și cât timpul se termină la noi în unghii,
Iubita mea făcută praf.