pot să spun cuvintelor semnate cu grijă
adio, când ne revedem într-un alfabet straniu

pot să rostesc un verb întors din înțelepciune
pe dosul spirit plouat,
șoptit între vulcane asemănate cu impresii poetice
(dar bine rescrise printre secole),
ca să mă delas peste săbii neascuțite
la tăierea unui cadru spart
în culori neasemuite

totuși
nu mă lăsa între lanuri de grâu poetic
să respir muncind la dragostea asta ciudată,
amestecată cu vin roșu și suferință zugrăvită
din săruturi de rădăcină contextuală