dinăuntrul durerii lovite de zâmbet
alunecă lacrimi
în stropi perfecți
care se sparg de caldarâm
devenind piramide de ceață...

îmi aud inima prin toți porii;
de azi-dimineață a luat
formă de frunză
și se zbate să rupă zăgazurile firii
și să nu alunece în neant;
pulsează concentric
într-o mișcare continuă
de perpetuum mobile,
la început de la margine
spre interiorul incandescent
apoi invers,
din miezul arzând
spre marginea rece și umedă.

durerea va reîncepe
când ceața se va ridica...