agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1778 .



mostenirea
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nusabel ]

2006-09-17  |     | 



.




Moștenirea

Am fost copil, acum sunt mamă
pe mama cu durere-am îngropat
și de-atuncea știu ce-nseamnă
să n-ai pe cea ce sufletul ți-a dat!

O! câtă jale mi-a lăsat
în urma ei, plecând mămica....
Și ce regrete-am adunat
că nu mai pot să-i spun nimica!

Of !… cât imi e de dor de ea!
Ce mult aș vrea s-o văd odată!
De-ar spune cineva ca mama-i rea
să-l fac să plangă viața toată!

Nu-mi pot la nimeni spune jalea
și cât de mult am suferit....
de cand nu-mi mai aține calea
cu chipul ei cel liniștit!
..................................................
N-aș vrea ca fiul meu să plângă
cum o plâng eu pe mama mea....
N-aș vrea ca dorul să-l ajungă
iar eu să nu-l pot ajuta!

Dar ce să fac? Cum să mă port?
Cum sa trăiesc de-acu-nainte?
Știu: cu niciunele nu pot să fac
ca să îi ies acum din minte!

Să fiu bolnavă ori nebună?
Să-l fac să îmi dorească moartea?
Să-i dovedesc că n-am fost bună
și nu i-am pus în mână cartea?


Să-l fac să creadă că nu-mi pasă
dacă e rea ori bună viața sa ?
Să îl gonesc când vine-n casă?
Să nu-l poftesc la masa mea?

Și cât de rea să fiu cu el
în timpul care mi-a rămas
ca el să uite că de mititel
am vrut să fie-n toate as?

Să-l fac să uite cum îl învățam
să umble, să vorbească, să se poarte,
să uite cum în somn îl sărutam?
Cum pentru el făceam pe toate?

Să-l fac să-mi uite fericirea
când mă ținea sfios de mână?
Să-l fac să-mi uite bucuria
când reușea fără să-mi spună?

Să-l fac să uite tot ce ne-a legat
de când din trupu-mi s-a desprins?
Să-l fac să uite cât de minunat
A fost să-i dăruiesc , de mic, un vis?

Să-l fac să nu privească înapoi...
Să aibe în cap doar casa sa?
Să-l fac să uite ca noi doi
am intuit ce viața îi va da?

Să-l fac să creadă că nu-mi pasă
dacă i-e bine sau i-e rău?
Să-i reproșez c-aveam în casă
mai multe fară fiul meu?

Cât de nebună să mă fac?
Și cât de rea să fiu cu el?
Să-l ocărăsc? Să-l bat la cap?
Să-i spun că l-am urât de mititel?

Să-i demonstrez că-n viața mea
de dorul lui nu mi-a păsat?
Să îi arăt c-am fost o mama rea
și-n voia sorții l-am lăsat?

Când voi muri să fie fericit!
Să nu mă plângă niciodată!
să nu-și inchipuie că mi-am dorit
să-mi uite chipul de îndată!

Eu cred că-i fac acum un bine
pașii spre silă-i împingând....
Să-l fac să nu știe de mine,
să-l fac să nu mă poarte-n gând!

Va fi acest supremul dar ,
ce mulți pe lume nu vor întelege
căci l-aș lăsa lângă hotar
de mamă nimica să nu-l lege!
..................................................

O Doamne! Tu de ce mă lași acum
uitarea lui să imi doresc
și fiului atât de bun
pe mama lui să i-o răpesc?

Când mama mea s-a stins din viața
am început să-mi amintesc
de când eram o mică fată
și viața-mi toată retrăiesc!


Și chiar de plâng, lacrima-i dulce
căci amintiri frumoase îmi revin....
Incet, încet eu înapoi m-aș duce
să simt iar harul ei divin!

…………………………………..

Să plângă dar și fiul meu
cum o plâng eu pe mama mea!
Să sufere, să-i fie greu,
fără o mamă bună sau chiar rea!

Să retrăiasca ca și mine
o viață intreagă încodată!
Să afle cât este de bine
să ai în cer o mamă minunată!

Ca moștenire-i voi lăsa
în loc de bani sau un castel
doar neputința de-a uita
ce însemnat-a mama pentru el!
...........................................................

“Să plângi, deci, fiul meu ,ca mine
și să regreți când voi pleca....
Să nu-ți fie deloc rușine
când mama-n vis te-o mângâia!”

“Să-mi simți prezența lângă tine
chiar de am fost o mamă rea.....
Dar, să-ntelegi și tu în fine
că numai una-i mama ta!”

București, 7 ianuarie 1998










.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!