numai noi ne înghițim copiii
nici măcar nu i-am născut
i-am botezat urechii noastre
lingușindu-ne
lingușindu-le
inteligența
potența
demența
și
iată
tăciunii rânjesc sălbatici în vatră
șerpuiesc gleznele noastre în foc
dar
ne vom salva sărind în fântână
mai e loc
de-o tigvă de-un lanț și-o găleată
de-o mână smulsă din umăr de roată
învârtindu-ne
învârtindu-se
în gol

străbătuți
de vene ca o amforă grecească
vom plesni în dreptul inimii
devenind antici
despre limba noastră se va vorbi
ca despre poetica veche

rostitu-s-a