între blocuri soarele apune după tomberon
lumina este îngropată
în gunoaie
mâțe schilave și maidanezi jigăriți trag de ea
ca de o pungă de plastic
ca de o burtă de vită sau de oaie
lepădată curând

luna are pe trup eczemele
roșii ale calului troian în care s-au ascuns eroi
întunecați
se ridică mai repede la cer decât un spânzurat
atât de repede încât
ziua de ieri dezosează cu sadism ziua de mâine

clipind insinuant cu arome de cafea
bezna face semn că mă vrea
șerpuind în canal ca o vampă de smoală

ne vom iubi grizonato!
oripilând ploșnițele litbărcile șobolanii
vom ameți moliile și țânțarii
toți anii
vom gâfâi ca un vermorel