cosmescu stă pe balustrada de la antena c și citește versuri
eu trec împreună cu corina și îl salut
îi cer o țigară ca să fumez și să uit de tot ce-mi poate oferi orașul acesta
îl întreb: între o înjurătură și un imn care s-ar apropia mai mult de ceea ce înseamnă pentru tine oraș
el îmi răspunde : indiferența
îi spun că el e fericit că are barbă pe care și-ar putea-o folosi ca să-și simtă degetele, să-și antreneze simțul tactil
el mă întreabă de ce nu-mi las și eu barbă
eu îi spun că decanatul nu permite
în schimb eu am o riglă cu care măsor în fiecare dimineață cu cât a mai crescut
ha ha, râde Corina: riglă de măsurat barba, ha ha
Cosmescu citește o poezie din care rețin doar "malurile dâmboviței"
apoi eu îi recit un poem:
cât timp ai citit poemul acesta eu m-am gândit că tre să-mi fac pașaport ca să pot pleca la o conferință la Bacău, dar ca să-mi fac pașaport tre să am livret militar, iar pentru asta tre să plec la Nisporeni și să alerg pe acolo 2-3 zile după un comisar.
iată și tot poemul.
Corina îmi aruncă o privire duioasă
pe neobservate intervine o dră și un băiat care pe tot parcursul discuției ulterioare a fost acuzat de egocentrism
Cosmescu îi amintește drei că emisiunea începe la 16.15
urmează un lung ritual de îmbrățișări cu "ah"-uri și pupici
o smulg pe Corina dintre ei și mergem
în troleibuz, ea îmi spune că tre să dorm, că somnul face bine
tușesc colbul din bibliotecă
la academie vor să ne dea niște bani și amână evenimentul din 5 în 5 minute
nu mai pot aștepta voi veni mâine
poate și Corina va accepta să mergem la un ceai